Vineri după-masa delegaţia Acţiunii Catolice din România însoţită de PS Petru Gherghe, Episcop de Iaşi a avut o întâlnire cu Consiliul Director al Acţiunii Catolice Italiene. La această întâlnire a participat şi Maria Grazia Tibaldi secretara Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice. În cadrul acestei întâlniri s-au purtat discuţii referitoare la activitatea  Acţiunii Catolice în Italia şi în România subliniindu-se faptul că Acţiunea Catolică este un locul unde se experimentează universalitatea Bisericii. De asemenea s-a discutat şi despre a VI-a Adunarea Generală a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice cu tema „Laici din Acţiunea Catolică – coresponsabilitate eclezială şi socială ” care va avea loc în perioada 22-26 august 2012 la Iaşi. La finalul întâlnirii PS Petru Gherghel a înmânat preşedintelui Acţiunii Catolice Italiene – Franco Miano, o copie a icoanei Fecioarei Maria de la Cacica invitând responsabilii AC Italiene să participe la acest eveniment care va fi găzduit de Acţiunea Catolică din România în Dieceza de Iaşi.

Sâmbătă 18 februarie 2012 a avut loc Consistoriu Ordinar Public în Bazilica Sfântul Petru din Vatican, ocazie în care Papa Benedict al XVI-lea a creat 22 de noi Cardinali  ai Bisericii Catolice, printre care şi Preafericitul Părinte Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Consistoriul a început cu  procesiunea a noilor cardinali, de la capela Sfântului Sebastian unde se află mormântul Fericitului Ioan Paul al II-lea, până la altarul central al Bazilicii. La momentul liturgic prescris, fiecare Cardinal a urcat la altarul Confesiunii Sfântului Apostol Petru unde a primit bereta roşie, simbol al dăruirii până la vărsarea sângelui din dragoste faţă de Biserică, inelul de Cardinal având încrustate figurile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi o stea ce o reprezintă pe Fecioara Maria, precum şi decretul de numire conţinând numele bisericii al cărei titular devenea noul Cardinal, şi care pentru Preafericitul Lucian este biserica Sfântului Atanasie de la Roma.

În cursul după-amiezii, noul Cardinal, Preafericirea Sa Lucian, a binecuvântat sutele de credincioşi veniţi cu acest prilej din România printre care şi delegaţia din partea Acţiunii Catolice de România, care a fost însoţită de membri şi asistenţi spirituali ai Acţiunii Catolice din diverse eparhii.

Duminică 19 februarie 2012, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a celebrat în Bazilica Sfântul Petru Sfânta Liturghie împreună cu noii Cardinali. Papa a subliniat în cuvântul său de învăţătură aspectul universalităţii Bisericii Catolice care se exprima şi prin celebrarea acestui Consistoriu, invitând noii cardinali la o adâncă conştientizare a misiunii la care sunt chemaţi în slujirea poporului lui Dumnezeu, şi în spirit de colaborare cu urmaşul Sfântului Petru.

În cadrul rugăciunii Angelus, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea s-a adresat sutelor de pelerini prezenţi la Roma pentru această sărbătoare, rostind în limba română: «Salut pelerinii de limba română veniţi la Roma pentru Consistoriu. Rugăciunea la Mormintele Apostolilor să vă întărească credinţa şi entuziasmul de a vesti Evanghelia».

A urmat apoi o agapa frăţească organizată cu acest prilej la Colegiul Pontifical Ucrainean de la Roma, ocazie în care Preafericirea Sa Cardinalul Lucian,a mulţumit pelerinilor prezenţi şi a anunţat numirea de către Congregaţia pentru Bisericile Orientale a noului Rector al Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma, în persoana părintelui Gabriel Buboi.

Luni, 20 februarie, în Aula Paul al VI-lea din Vatican, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a acordat o audienţă generală noilor Cardinali şi tuturor pelerinilor provenind din întreaga lume prezenţi în Cetatea Eternă pentru acest eveniment. Sfântul Părinte s-a adresat şi în limba română pelerinilor prezenţi  «Salut cu bucurie pe Preafericirea Sa Lucian Mureşan şi pe voi toţi, credincioşi din România, care aţi dorit să vă strângeţi în jurul iubitului vostru Păstor, pe care l-am creat Cardinal. Împreună cu voi salut întregul popor român şi Patria voastră, legată acum şi mai mult de Sediul Sfântului Petru! Binecuvântarea mea să vă susţină mereu.» Eminenţa Sa Cardinalul Lucian i-a mulţumit Sfântului Părinte pentru această mare onoare acordată Bisericii Greco-Catolice şi României, oferindu-i în dar o icoană a Bunului Păstor.

Preafericirea Sa Lucian Mureşan creat Cardinal al Bisericii Catolice (58 fotografii)
18 februarie 2012, Rome, Italy
Acţiunea Catolică din România a participat la ceremoniile ocazionate de crearea noilor cardinali – printre care şi Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma - cu o delegaţie din partea Consiliului Director formată din Oana Tuduce – preşedinte, Pr. Felix Roca – asistent spiritual şi Codruţa Fernea – secretar general.

Albumul poate fi vazut doar online.

Din partea Acţiunii Catolice din România au participat: Oana Tuduce – preşedinte şi Codruţa Fernea – secretar.

Întâlnirea la care au participat 8500 de persoane din întreaga lume a fost o parte importantă a evenimentului „Noi evanghelizatori pentru noua evanghelizarea” care a fost organizat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

După rugăciunea iniţială şi salutul Mons. Rino Fisichella, preşedintele dicasterului pentru Noua Evanghelizare au urmat 4 mărturii: Maica Veronica Berzosa fondatoarea şi superioara ordinului Iesu Communio a vorbit despre „Spiritualitate şi viaţă interioară” iar scriitorul Vittorio Messori a vorbit  despre Occident şi întrebările pe care occidentul le are referitoare la învăţătura lui Isus Cristos. Apoi omul de ştiinţă Marco Bersanelli a vorbit  despre dialogul dintre ştiinţă şi credinţă. În final episcopul Fabio Mutis din Columbia a vorbit despre experienţele de nouă evanghelizarea care au loc în america latină.

O echipă de specialişti în media au prezentat proiectul ALETEIA.ORG  – un site catolic care ofere răspunsuri la întrebările despre credinţă, viaţă şi societate. Un site unde oricine va pune întrebări va primi răspunsuri.

A urmat apoi un concert oferit auditoriului de Andreea Boceli după care Sfântul Părinte a salutat participanţi la această întâlnire. Sfântul părinte a subliniat faptul că a fi evanghelizatori nu este un privilegiu, ci o angajare care provine din credinţă şi ne-a îndemnat să fim semne de speranţă, capabili să privim la viitor cu certitudinea care provine de la Cristos, care a învins moartea şi ne-a dăruit viaţa veşnică. De asemenea ne-a îndemnat să  comunicăm tuturor bucuria credinţei cu entuziasmul care provine de la Spiritul Sfânt, care face noi toate lucrurile.

Din cauza violenţelor care au avut loc în Roma sâmbătă seara  programul de seară de evanghelizarea în Roma a fost suspendat. Cu toate acestea în diferite locuri ale oraşului au fost organizate momente de rugăciune de către diferite organizaţii şi mişcării implicate în noua evanghelizare.

Duminică, 16 octombrie, Sfânta Liturghie a fost celebrată în Basilica Vaticană de către Sfântul Părinte. La începutul celebrării euharistice, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, Arhiepiscopul Rino Fisichella, s-a adresat pe scurt Sfântului Părinte. A spus că misiunea Bisericii are acum nevoie “de o nouă faţă, aceea a noii evanghelizări, în principal pentru credincioşi, ca să redescopere tăria credinţei şi bucuria mărturiei”. Papa s-a folosit de istorie şi evanghelia zilei pentru a sublinia încă o dată importanţa noii evanghelizări. “Teologia istoriei a fost o parte importantă şi esenţială a noii evanghelizări, deoarece oamenii acestor vremuri, după dezastruoasa eră a imperiilor totalitare din secolul XX, au nevoie să găsească o viziune clasă asupra lumii şi timpului, o viziune cu adevărat liberă şi paşnică.”  La finalul predicii a subliniat că “noii evanghelizatori sunt chemaţi să meargă pe Calea care este Cristos, să facă cunoscută altora frumuseţea Evangheliei care dă viaţă”, după care a mulţumit celor prezenţi că sunt “protagonişti ai noii evanghelizări”.

Codruţa Fernea

]]> http://actiuneacatolica.ro/noi-evanghelizatori-pentru-noua-evanghelizare/feed/ 0 http://actiuneacatolica.ro/consiliu-national-al-actiunii-catolice-din-romania/ http://actiuneacatolica.ro/consiliu-national-al-actiunii-catolice-din-romania/#comments Thu, 15 Sep 2011 11:13:14 +0000 Codruta Fernea http://actiuneacatolica.ro/?p=688 Consiliul Naţional al Federaţiei Acţiunea Catolică din România s-a reunit în perioada 8-11 septembrie 2011, la Casa Surorilor din Congregaţia Inimii Neprihănite din Odorheiu Secuiesc.

Consiliul Naţional a debutat cu un moment de reflecţie susţinut de Pr. Felix Roca, asistentul spiritual general al ACRO pe tema anului asociativ 2011-2012: Mărturisitori ai lui Cristos în lumea de azi, plini de speranţă! pornind de la versetul biblic „Voi însă sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească, un popor sfânt, poporul lui Dumnezeu.” (1Pt 2,9).  Pr. Felix ne-a vorbit despre ce înseamnă fi martori şi mărturisitori, despre faptul că este necesar să oferim o mărturie totală pentru că Cristos face parte full-time din viaţa noastră şi nu part-time. Totodată Pr. Felix ne-a atras atenţia asupra faptului că mărturia trezeşte opoziţie, iar uneori ne apropie sau ne îndepărtează de semenii noştri. În timpul personal pe care l-am avut fiecare am încercat să identificăm situaţiile în care ne ruşinăm de credinţa noastră, să vedem dacă credinţa noastră se transpune în faptele noastre şi dacă sunt momente în viaţa noastră în care nu suntem atenţi la relaţia cu Isus Cristos.  În cadrul grupurilor de discuţii care au urmat am încercat să găsim împreună răspunsuri la întrebările  precum „Care sunt motivele care ar trebui să determine un creştin să fie un mărturisitor? Ce anume poate să favorizeze în Acţiunea Catolică mărturisirea credinţei? Ce anume face ca mărturia personală să fie eficientă, să de-a roade?”

Au urmat apoi deschiderea oficială a Consiliul Naţional prin salutul adresat de preşedinte – Oana Tuduce – consilierilor naţionali prezenţi şi asistenţilor spirituali, prezentarea ordinii de zi şi a programului.

În continuare fiecare sector s-a reunit pentru a-şi evalua activitatea desfăşurată în cursul anului care apoi s-a prezentat în plen întregului Consiliu Naţional. S-au evaluat activităţi precum cursul de comunicare organizat de sectorul tineri „Comunicarea se învaţă”, cursul pentru animatori organizat de sectorul copii „Trăieşte din plin în AC! Fii animator” şi cursul organizat de sectorul adulţi „Redescoperirea iubirii aproapelui – Adulţi educatori în familie”. De asemenea s-au prezentat şi activităţile la care ACRO a participat precum şi Întâlnirea cu tinerii din Acţiunea Catolică din cadrul Zilei Mondiale a Tineretului, Seminar despre Legislaţia internaţională a drepturilor omului în lumina doctrinei sociale a Bisericii – Burundi etc.  Ziua s-a încheiat cu o sesiune de lucru pe sectoare având ca tematică stilul Acţiunii Catolice.

Programul Consiliului Naţional a continuat  cu o sesiune plenară pornind de la sesiunile de lucru pe sectoare în cadrul căreia s-a aprofundat ce înseamnă şi cum putem transmite mai departe  stilul Acţiunii Catolice.

A urmat apoi o sesiune de lucru pe ordinea de zi pe care s-au aflat subiecte legate de proiectul de activităţi 2011- 2012 – 2013, Zilele Acţiunii Catolice 2011, Adunarea Generală a  FIAC care se va desfăşura în România în 22-26 august 2012 şi diverse participări la activităţi naţionale şi internaţionale.

Programul Consiliului Naţional a cuprins momente de rugăciune – Sfânta Liturghie, rugăciuni de dimineaţă şi seară, Îngerul Domnului, Adoraţie euharistică precum şi momente de relaxare care au completat sesiunile de lucru şi au făcut ca atmosfera să fie fraternă.

Consiliul Naţional s-a încheiat duminică, 11 septembrie cu celebrarea Sfintei Liturghii împreună cu comunitatea locală. A fost o întâlnire rodnică în care s-a încercat să se aprofundeze  stilul  Acțiunii Catolice şi să se pregătească anul asociativ 2011-2012.

Codruţa Fernea, secretar general

Consiliu National (29 fotografii)
11 septembrie 2011, Odorheiu Secuiesc
Consiliu Naţional al Acţiunii Catolice din România, Odorhei

Albumul poate fi vazut doar online.

Mons. Domenico Sigalini, episcop de Palestrina și Asistentul General al Acțiunii Catolice Italiene și al Forumului Internațional al Acțiunii Catolice, este internat în condiții grave la Centrul de Reanimare al Spitalului universitar A. Gemelli din Roma.

Mons. Domenico Sigalini făcea un pelerinaj la Sanctuarul Sfintei Treimi din Vallepietra împreună cu credincioși din dieceza sa. Marți, 6 septembrie 2011, după o zi intensă de rugăciune, în timp ce cobora de pe munte, Mons. Sigalini a căzut într-o prăpastie. Acest incident i-a produs un politraumatism grav pe tot corpul. Condițiile sale sunt stabile.

Acțiunea Catolică din România se unește în rugăciune cu credincioșii și clerul Diecezei de Palestrina și cu membrii Acțiunii Catolice din Italia și îndeamnă pe toți cei care îl cunosc pe Mons. Domenico Sigalini și ministerul său pastoral să implore de la Tatăl ceresc însănătoșirea și redarea puterilor pentru a continua misiunea pastorală.

• Programul întâlnirii
• Rugăciunea tinerilor din AC

Seminar in Burundi (31 fotografii)
7 iulie 2011, Burundi

Albumul poate fi vazut doar online.

Frumuseţea acestui moment importantdin parcursul vieţii asociative a fost desăvârşit de întâlnirea celor 120.000 de membrii ai Acțiunii Catolice cu Sântul Părinte Papa Benedict al XVI. Întâlnirea a avut tema: „C’è di più! Diventiamo grandi insieme” –„Este ceva mai mult! Devenim mari împreună”.

Piaţa “San Pietro”, martoră a atâtor evenimente, era în ziua de 30 octombrie plină de bucuria, zâmbetele şi entuziasmul celor peste 120.000 de copii, adolescenţi, educatori, părinţi, asistenţii spirituali care împreună formau marea familie a Acțiunii Catolice, dornică de a creşte împreună şi de a se angaja în slujba lui Cristos, în colaborare cu Biserica.

Programul s-a deschis cu un moment de rugăciune urmat de mărturii, momente de animare, intonarea imnului “C’è di piu!”. Tot în cadrul acestor momente a fost şi o scurtă prezentare a membrilor delegaţiei Acțiunii Catolice din România, numele lor a răsunat în întreaga piaţă, ca şi traducerea în limba română a temei “C’è di piu” – “e mai mult”.

Momentul central a fost întâlnirea cu Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, aşteptat şi primit cu drag de toţi cei prezenţi. După salutul preşedintelui Acțiunii Catolice Italiene – Franco Miano și al Asistentului Spiritual – Mons. Domenico Sigalini, Sfântul Părinte a răspuns la întrebările adresate lui de către un copil, un adolescent şi un educator, întrebări care făceau referire la “a creşte, a iubi, a educa.”

A urmat sărutul inelului papei. Cea mai tânără din delegaţia noastră, Ana – Maria Cobzaru, consilier naţional al sectorului copii, a înaintat, a sărutat mâna şi i-a oferit Sfântului Părinte primul dar din partea copiilor Acţiunii Catolice din România, încredinţând binecuvântării sale toate rugăciunile noastre. A fost un moment emoţionant pentru ea, ca şi pentru noi, cei prezenţi şi toţi cei care fac parte din Acţiunea Catolică.

Din Piaţa Sf. Petru ne-am îndreptat spre Piaţa Poporului unde s-a desfăşurat un program pentru adolescenţi şi spre Vila Burgheză unde era pregătit un program special pentru copii.

În Piaţa Poporului, delegaţia Acțiunii Catolice din România a fost din nou invitată să se prezinte şi să salute adolescenţii prezenţi. Bernadeta Farţade-Gabor a transmis salutul Acțiunii Catolice din România, mulţumind în numele tuturor pentru invitaţia de a participa la acest eveniment, precizând că în inimile lor au fost aduşi toţi copiii şi adolescenţii ACRO care îşi doresc, şi ei, să crească şi să îl cunoască mai mult pe Cristos. Pr. Florin Petru Sescu a precizat că sfinţenia este posibilă, că Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi să îl urmăm cu fidelitate şi iubire, să creştem împreună pentru a fi sfinţi, asemeni multor membri ai Acțiunii Catolice pe care Biserica îi cinsteşte de sfinţi şi fericiţi.

Întâlnirea s-a încheiat cu Sfânta Liturghie, celebrată duminică, 31 octombrie, în Bazilica “San Paolo”, liturghie prezidată de Mons. Domenico Sigalini, asistent ecleziastic al Acţiunii Catolice din Italia.

Bernadeta Farţade-Gabor

Din impresiile participanţilor:

Sunt foarte fericită pentru că am avut ocazia să merg în Italia la acest eveniment atât de special şi de important pentru întreaga Acţiune Catolică. Am simţit că într-adevăr, copiii şi adolescenţii sunt alături de Dumnezeu şi că, în ciuda tuturor lucrurilor ce se petrec în lume, se adună foarte bucuroşi în jurul Sfântului Părinte şi-i aduc laudă Domnului. Bucuria mea este imensă pentru că pe lângă faptul că e pentru prima dată când părăsesc teritoriul României şi vizitez un oraş superb, precum e Roma, am avut deosebita onoare de a-i săruta inelul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea şi de a-i strânge mâna. Totul a fost extraordinar! Oricât aş încerca, nu pot explica ce am simţit în acele momente! Faptul că mi-a cuprins mâinile în ale Sfinţiei sale şi că m-a privit plin de blândeţe dăruindu-mi un zâmbet sincer mi-a pricinuit o bucurie nespusă. A fost foarte frumos! Sincer, nu cred că voi putea uita vreodată! Îi mulţumesc din tot sufletul lui Dumnezeu pentru aceste clipe şi doresc din inimă ca fiecare, mai devreme sau mai tarziu, să trăiască aceeaşi fericire şi să împărtăşească tuturor sentimentele ce se pot naşte doar acolo! (Ana Maria Cobzaru)

După întâlnirea Acţiunii Catolice din Dieceza de Iaşi cu păstorul ei – PS Petru Gherghel, am avut bucuria de a participa ca reprezentant Acțiunii Catolice din România la Întâlnirea copiilor şi adolescenţilor din Acțiunea Catolică Italiană cu Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea. Impresionant a fost numărul mare de participanţi, care, deşi o parte din ei s-au pornit de acasă în toiul nopţii pentru a ajunge la timp, erau plini de entuziasm şi bucurie în Piaţa Sf. Petru, dornici de a mărturisi tuturor că doresc să crească împreună pentru a-l dărui pe Cristos lumii întregi. Emoţionant a fost pentru mine să rostesc salutul Acţiunii Catolice din România în faţa unui auditoriu atât de numeros, să fiu atât de aproape de Sfântul Părinte, să mă las pătrunsă de cuvintele sale care ne indeamnă să ne angajăm pentru a iubi cu adevarat, pentru a face lumea mai bună după planul lui Dumnezeu. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru acest dar minunat, mulţumesc Federaţiei Acțiunii Catolice din România şi Acţiunii Catolice Italiene că mi-au dat posibilitatea de a participa la acest eveniment important. Dumnezeu să ne ajute să descoperim zi de zi că „e mai mult”, că trebuie să creştem împreună în urmarea lui Cristos! (Bernadeta Farţade-Gabor)

Prin bunăvoinţa lui Dumnezeu am avut ocazia să fac parte din delegaţia Acțiunii Catolice din România, care a onorat invitaţia Acţiunii Catolice din Italia pentru participarea la Întâlnirea copiilor şi adolescenţilor cu Sfântul Părinte. În cele 4 zile am descoperit Roma, acest muzeu în aer liber care te încântă pe plan spiritual dar îţi “distruge” picioarele, traversând centrul istoric dintr-un capăt în altul. Însă cel mai important moment a fost întâlnirea cu Sfântul Părinte Papa Benedict, căruia am avut ocazia să-i încredinţez prin rugăciune toate gândurile mele, de la doar câţiva metri depărtare, ca prin voia Tatălui ceresc ele să fie ascultate. Nu ştiu cum aş fi reacţionat în locul Anei la acel “baciamano”, salutul personal făcut către Sfântul Părinte. La întoarcere Ana nu mai avea glas, dar nici culoare, iar tremurul mâinilor ei m-au făcut să conştientizez, pentru o clipă, cât de mari sunt harurile pe care le-am primit. Datoria mea şi a noastră este să împărtăşim aceste haruri lumii şi să nu uităm că bucuria pe care o simţim în mângâierea spirituală trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Am avut marea bucurie să văd peste 100 de mii de tineri uniţi pentru un singur scop: să devenim mari împreună (diventiamo grandi insieme) şi să ajutăm la îndeplinirea misiunii Bisericii în societate. Am reuşit să evadez pentru scurt timp din cotidian şi să constat cu încântare, dar şi cu uimire că în zilele noastre, în care prioritar este “să placi lumii”, există atât de mulţi tineri care aleg să fie prieteni ai lui Cristos. Mulţumim din suflet membrilor Acţiunii Catolice din Italia care s-au îngrijit ca totul să fie perfect. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi ! (Veronica Ilie)

Mă bucur mult că am participat la această întâlnire a Acţiunii Catolice din Italia. A fost într-adevăr un moment în care s-a putut vedea, ca şi la Întâlnirea Acţiunii Catolice din Iaşi cu păstorul diecezei, numărul mare de membrii, de data aceasta copii şi adolescenţi, care lucrează cu discreţie în parohii, şi care, prin aportul şi adeziunea lor, cât şi prin prezenţa în jurul Papei şi a episcopului, doresc să îşi manifeste ataşamentul faţă de Cristos, faţă de Sf Părinte şi faţă de Biserică. A vedea un număr atât de mare care se adună chiar chiar în ciuda celor 12 ore de autocar în noapte spre Roma şi a celor 12 ore înapoi, este un semn că adolescenţii şi copiii sunt încă o speranţă; iar Biserica, atât timp cât continuă să-şi orienteze eforturile pentru a educa, sprijini şi însoţi noile generaţii în drumul vieţii va avea mereu motive de bucurie. Îi mulţumesc Domnului pentru toate şi Marii Familii a Acţiunii Catolice de aici şi din întreaga lume pentru că încă speră şi îşi doreşte să îl umeze pe Cristos. ”Devenim mai mari (în sfinţenie) împreună” (Pr. Florin Petru Sescu)

Totodată, echipa a participat la Întalnirea  tinerilor din Eparhia de Cluj-Gherla având astfel posibilitatea să cunoască tinerii din asociaţia gazdă. Întâlnirea s-a încheiat cu o Sf. Liturghie celebrată de Pr Felix Roca, asistent general al Acțiunii Catolice din România.

În cursul zilei de 3 septembrie 2010 a fost publicat Mesajul Sfântului Părinte pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului. Această zi va fi celebrată, ca în fiecare an, în Duminica Floriilor, la data de 17 aprilie 2011. Anul viitor va avea loc şi întâlnirea mondială a tinerilor la Madrid, în perioada 16 – 2i august 2011.

Pornind de la tema Zilei Mondiale a Tineretului din 2011, „Înrădăcinaţi şi zidiţi în Cristos, întăriţi în credinţă” (cf. Col 2,7), Sfântul Părinte lansează tinerilor invitaţia de a participa la întâlnirea de la Madrid: „aş dori ca toţi tinerii, atât aceia care împărtăşesc credinţa noastră în Isus Cristos, cât şi aceia care ezită, care sunt în dubiu sau nu cred în El, să poată trăi această experienţă ce poate fi decisivă pentru viaţă”.

În deschiderea mesajului Papa reaminteşte tinerilor că „omul este cu adevărat creat pentru ceea ce este măreţ, pentru infinit”. Tinereţea rămâne vârsta în care se caută ceea ce este măreţ dincolo de toate preocupările legitime şi apăsătoare (studiile, un loc de muncă, stabilitate, etc). ăn contextul în care se constată o „eclipsă a lui Dumnezeu”, un fel de amnezie, Sfântul Părinte îi îndeamnă pe tineri să intensifice drumul de credinţă, deoarece ei sunt viitorul societăţii şi al Bisericii.

Pentru a explica tema Zilei Mondiale a Tineretului, Papa Benedict al XVI-lea foloseşte trei imagini sugestive: „«înrădăcinat» evocă un copac şi rădăcinile sale care îl alimentează; «zidit» se referă la construcţia unei case; «întărit» face referinţă la creşterea forţei fizice şi morale”. Explicând aceste imagini Sfântul Părinte adresează întrebări profunde pentru a trezi reflecţia asupra propriei vieţi: Care sunt rădăcinile noastre? Ce sens are viaţa mea, ce scop, ce direcţie ar trebui să îi dau? „A fi înrădăcinaţi în Cristos înseamnă a răspunde în mod concret la chemarea lui Dumnezeu, având încredere în El şi punând în practică Cuvântul său.” Este evocată figura lui Abraham care l-a ascultat pe Dumnezeu şi s-a încrezut în El. Papa îi îndemnă pe tineri: „Sa nu-i credeţi pe cei care vă spun că nu aveţi nevoie de alţii pentru a construi viaţa voastră! Sprijiniţi-vă, în schimb, pe credinţa celor dragi vouă, pe credinţa Bisericii şi mulţumiţi Domnului pentru că aţi primit-o şi v-aţi însuşit-o.”

Papa aminteşte că în contextul nostru cultural există numeroase influenţe care încearcă să îndepărteze de Dumnezeu, dorind să creeze un „paradis fără El”. Concluzia este dureroasă: „Experienţa ne învaţă că lumea fără Dumnezeu devine un «infern»: prevalează egoismele, rupturile în familii, ura dintre persoane şi popoare, lipsa iubirii, a bucuriei şi a speranţei.” Doar dacă persoanele primesc prezenţa lui Dumnezeu se poate construi o civilizaţie a iubirii, în care fiecare persoană este respectată. Contextul actual face ca trăirea credinţei să fie dificilă, ceea ce ne aminteşte de Crucea lui Cristos, expresia cea mai mare a iubirii lui Dumnezeu faţă de om. De aceea Sfântul Părinte spune „nu pot să nu vă invit să primiţi Crucea lui Cristos, semn al iubirii lui Dumnezeu, ca izvor de viaţă nouă. În afara lui Cristos mort şi înviat nu este mântuire! Doar El poate să elibereze lumea de rău şi să facă să crească Împărăţia dreptăţii, a păcii şi a iubirii către care aspirăm cu toţii.”

Sf. Părinte continuă mesajul vorbind despre experienţa apostolului Toma care doreşte să aibă o dovadă a învierii lui Cristos. Fiecare creştin doreşte să îl vadă pe Cristos, să poată vorbi cu el. să simtă prezenţa sa. Acest lucru este posibil prin intermediul sacramentelor şi prin slujirea celor nevoiaşi. „Deschideţi şi cultivaţi un dialog personal cu Cristos, în credinţă. Cunoaşteţi-l prin intermediul citirii Evangheliilor şi a Catehismului Bisericii Catolice; intraţi într-un colocviu cu El în rugăciune, daţi-i încrederea voastră: no s-o trădeze niciodată!” - spune Sf. Părinte.

Spre finalul mesajului tinerii sunt îndemnaţi să fie adevăraţi mărturisitori ai credinţei şi ale valorilor creştine şi să rămână ataşaţi de Biserică. „În era globalizării, spune Papa, fiţi mărturisitori ai speranţei creştine în lumea întreagă: sunt mulţi cei care doresc să primească această speranţă! … dacă veţi crede, dacă veţi şti să trăiţi şi să mărturisiţi credinţa voastră în fiecare zi, veţi deveni instrumente pentru a face ca şi alţi tineri să regăsească sensul şi bucuria vieţii, ce se naşte din întâlnirea cu Cristos!”

La final, Papa Benedict al XVI-lea reînnoieşte invitaţia adresată tinerilor de a participa la Ziua Mondială a Tineretului de la Madrid! Cuvintele finale sunt o încurajare enormă şi, totodată, ca un balsam pentru tineri: „Dragi tineri, Biserica are nevoie de voi! Are nevoie de credinţa voastră vie, de caritatea voastră creativă şi de dinamismul speranţei voastre. Prezenţa voastră reînnoieşte Biserica, o re-întinereşte şi îi dă un elan nou. De aceea Zilele Mondiale ale Tineretului sunt un har nu doar pentru voi, ci pentru tot Poporul lui Dumnezeu.”

Mesajul Sfântului Părinte se evidenţiază printr-un limbaj prietenos care arată apropierea Papei de tineri şi denotă preţuirea ce o are faţă de aceştia. Nu lipsesc temele profunde de reflecţie şi îndemnurile semnificative ce arată încrederea pe care Papa o are în tinerii care doresc să îşi trăiască credinţa. Sunt emoţionante mărturiile din viaţa personală pe care le oferă Sfântul Părinte: contextul socio-politic din timpul tinereţii sale, aspiraţiile generaţie de tineri din care făcea parte, căutările legate de vocaţia sa şi hotărârea de a deveni preot. Toate aceste mărturii arată cât de aproape este Papa de tineri, cât de bine cunoaşte realitatea vieţii lor dar şi cât de mult doreşte ca ei să fie fericiţi prin credinţa în Cristos.

Pr. Felix Roca

********************************************

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului (16-21 august 2011)

“Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Col 2,7)

Dragi prieteni,

Mă gândesc adesea la Ziua Mondială a Tineretului de la Sydney din anul 2008. Acolo am trăit o mare sărbătoare a credinţei, în timpul căreia Duhul lui Dumnezeu a acţionat cu forţă, creând o comuniune intensă între participanţi, veniţi din toate părţile lumii. Acea adunare, ca şi precedentele, a adus roade îmbelşugate în viaţa a numeroşi tineri şi a întregii Biserici. Acum, privirea noastră se îndreaptă spre apropiata Zi Mondială a Tineretului, care va avea loc la Madrid în august 2011. Deja în 1989, cu câteva luni înainte de căderea istorică a Zidului din Berlin, pelerinajul tinerilor a avut etapă în Spania, la Santiago de Compostela. Acum, într-un moment în care Europa are mare nevoie să-şi regăsească rădăcinile sale creştine, ne-am dat întâlnire la Madrid, cu tema: “Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Col 2,7). De aceea vă invit la acest eveniment aşa de important pentru Biserica din Europa şi pentru Biserica universală. Şi aş vrea ca toţi tinerii, fie cei care împărtăşesc credinţa noastră în Isus Cristos, fie cei care ezită, care sunt în îndoială sau care nu cred în el, să poată trăi această experienţă, care poate să fie decisivă pentru viaţă: experienţa Domnului Isus înviat şi viu şi a iubirii sale faţă de fiecare dintre noi.

1. La izvoarele celor mai mari aspiraţii ale voastre

În orice epocă, şi în zilele noastre, numeroşi tineri simt dorinţa profundă ca relaţiile dintre persoane să fie trăite în adevăr şi în solidaritate. Mulţi manifestă aspiraţia de a construi raporturi autentice de prietenie, de a cunoaşte iubirea adevărată, de a întemeia o familie unită, de a ajunge la o stabilitate personală şi o siguranţă reală, care să poată garanta un viitor senin şi fericit. Desigur, amintindu-mi de tinereţea mea, ştiu că stabilitatea şi siguranţa nu sunt problemele care ocupă mai mult mintea tinerilor. Da, cererea locului de muncă şi cu aceasta aceea de a avea un teren sigur sub picioare este o problemă mare şi urgentă, dar în acelaşi timp tinereţea rămâne oricum vârsta în care suntem în căutarea celei mai mari vieţi. Dacă mă gândesc la anii mei de atunci: pur şi simplu nu voiam să ne pierdem în normalitatea vieţii burgheze. Voiam ceea ce este mare, nou. Voiam să găsim însăşi viaţa în vastitatea şi frumuseţea ei. Desigur, asta depindea şi de situaţia noastră. În timpul dictaturii naţional-socialiste şi în război noi am fost, ca să spunem aşa, “închişi” de puterea dominantă. Deci, voiam să ieşim la vedere pentru a intra în amplitudinea posibilităţilor fiinţei umane. Dar cred că, într-un anumit sens, acest impuls de a merge dincolo de obişnuit există în orice generaţie. Este parte din faptul de a fi tânăr a dori ceva mai mult decât cotidianitatea obişnuită a unui serviciu sigur şi a simţi dorinţa pentru ceea ce este realmente mare. E vorba numai de un vis gol care dispare atunci când devenim adulţi? Nu, omul este într-adevăr creat pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea dreptate: inima noastră este neliniştită până când nu se odihneşte în Tine. Dorinţa celei mai mari vieţi este un semn al faptului că el ne-a creat, că purtăm “amprenta” sa. Dumnezeu este viaţă, şi pentru aceasta orice creatură tinde la viaţă; în mod unic şi special persoana umană, făcută după imaginea lui Dumnezeu, aspiră la iubire, la bucurie şi la pace. Aşadar înţelegem că este un contrasens a pretinde eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om să trăiască! Dumnezeu este izvorul vieţii; a-l elimina înseamnă a ne separa de acest izvor şi, în mod inevitabil, a ne priva de plinătate şi de bucurie: “de fapt, creatura fără Creator dispare” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Gaudium et spes, 36). Cultura actuală, în unele zone din lume, mai ales în Occident, tinde să-l excludă pe Dumnezeu, sau să considere credinţa ca un fapt privat, fără nici o relevanţă în viaţa socială. În timp ce ansamblul de valori care sunt la baza societăţii provine din Evanghelie – ca şi sensul demnităţii persoanei, al solidarităţii, al muncii şi al familiei -, se constată un fel de “eclipsă de Dumnezeu”, o anumită amnezie, dacă nu un adevărat refuz al creştinismului şi o negare a comorii credinţei primite, cu riscul de a pierde propria identitate profundă.

Pentru acest motiv, dragi prieteni, vă invit să intensificaţi drumul vostru de credinţă în Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. Voi sunteţi viitorul societăţii şi al Bisericii! Aşa cum scria apostolul Paul creştinilor din oraşul Colose, este vital de a avea rădăcini, baze solide! Şi acest lucru este deosebit de adevărat astăzi, când mulţi nu au puncte de referinţă stabile pentru a construi viaţa lor, devenind astfel profund nesiguri. Relativismul răspândit, conform căruia totul se echivalează şi nu există nici un adevăr, nici un punct de referinţă absolut, nu generează adevărata libertate, ci instabilitate, rătăcire, conformism la modele momentului. Voi tinerii aveţi dreptul să primiţi de la generaţiile care vă preced puncte ferme pentru a face alegerile voastre şi a construi viaţa voastră, aşa cum o plantă tânără are nevoie de un sprijin solid până când cresc rădăcinile, pentru a deveni, apoi, un copac robust, capabil să aducă rod.

2. Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos

Pentru a scoate în evidenţă importanţa credinţei în viaţa credincioşilor, aş vrea să mă opresc asupra fiecăruia din cei trei termeni pe care sfântul Paul îi foloseşte în această expresie a lui:“Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Col 2,7). Putem observa în ei trei imagini: “înrădăcinat” evocă pomul şi rădăcinile care-l alimentează; “întemeiat” se referă la construcţia unei case; “tare” face trimitere la creşterea forţei fizice sau morale. E vorba de imagini foarte elocvente. Înainte de a le comenta, trebuie notat simplu că în textul original cei trei termeni, din punct de vedere gramatical, sunt pasivi: asta înseamnă că însuşi Cristos ia iniţiativa de a-i înrădăcina, a-i întemeia şi a-i face tari pe credincioşi.

Prima imagine este cea a pomului, puternic plantat în pământ prin intermediul rădăcinilor, care-l fac stabil şi-l alimentează. Fără rădăcini, ar fi luat de vânt şi ar muri. Care sunt rădăcinile noastre? Desigur părinţii, familia şi cultura din ţara noastră, are sunt o componentă foarte importantă a identităţii noastre. Biblia dezvăluie o altă componentă. Profetul Ieremia scrie: “Binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a cărui speranţă este Domnul. El va fi ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu-i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să aducă roade” (Ier 17,7-8). A întinde rădăcinile, pentru profet, înseamnă a pune propria încredere în Dumnezeu. Din El luăm viaţa noastră; fără el n-am putea să trăim cu adevărat. “Dumnezeu ne-a dăruit viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul său” (1In 5,11). Isus însuşi se prezintă ca viaţa noastră (cf. In 14,6). De aceea, credinţa creştină nu este numai a crede în adevăruri, ci este înainte de toate o relaţie personală cu Isus Cristos, este întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, care dă întregii existenţe un dinamism nou. Atunci când intrăm în raport personal cu el, Cristos ne revelează identitatea noastră, şi, în prietenia lui, viaţa creşte şi se realizează în plinătate. Există un moment, tineri fiind, în care fiecare dintre noi se întreabă: ce sens are viaţa mea, ce scop, ce direcţie ar trebui să-i dau? Este o fază fundamentală, care poate tulbura sufletul, uneori chiar îndelung. Se gândeşte la tipul de muncă de întreprins, la care relaţii sociale să se stabilească, la ce afecte să dezvolte… În acest context, mă gândesc din nou la tinereţea mea. Într-un fel am avut foarte repede conştiinţa că Domnul mă voia preot. Însă apoi, după război, când în seminar şi la universitate eram în drum spre această ţintă, a trebuit să recuceresc această certitudine. A trebuit să mă întreb: acesta este cu adevărat drumul meu? Aceasta este cu adevărat voinţa Domnului pentru mine? Voi fi capabil să rămân fidel lui şi să fiu total disponibil pentru el, în slujba sa? O astfel de decizie trebuie să fie şi dureroasă. Nu poate să fie altfel. Însă apoi a apărut certitudinea: este bine aşa! Da, Domnul mă vrea, prin urmare îmi va da şi forţa. În ascultarea lui, în faptul de a merge împreună cu el devin cu adevărat eu însumi. Nu contează realizarea propriilor mele dorinţe, ci voinţa lui. Astfel viaţa devine autentică.

Aşa cum rădăcinile pomului îl ţin plantat puternic în pământ, tot aşa temeliile dau casei o stabilitate durabilă. Prin credinţă, noi suntem întemeiaţi în Cristos (cf. Col 2,7), aşa cum o casă este construită pe temelii. În istoria sacră avem numeroase exemple de sfinţi care au zidit viaţa lor pe cuvântul lui Dumnezeu. Primul este Abraham. Părintele nostru în credinţă a ascultat de Dumnezeu care-i cerea să lase casa părintească pentru a se îndrepta spre o ţară necunoscută. “Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat spre justificare şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu” (Iac 2,23). A fi întemeiaţi în Cristos înseamnă a răspunde concret la chemarea lui Dumnezeu, încrezându-ne în el şi punând în practică al său cuvânt. Isus însuşi îi avertizează pe discipolii săi: “De ce mă numiţi «Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce vă spun?” (Lc 6,46). Şi, recurgând la imaginea construirii casei, adaugă: “Oricine vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi le îndeplineşte… este asemenea cu omul care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă. Venind inundaţia, şuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine pentru că fusese construită bine” (Lc 6,47-48).

Dragi prieteni, construiţi casa voastră pe stâncă, asemenea omului care “a săpat adânc”. Căutaţi şi voi, în toate zilele, să urmaţi Cuvântul lui Cristos. Simţiţi-l ca adevăratul Prieten cu care să împărtăşiţi drumul vieţii voastre. Cu el alături veţi fi capabili să înfruntaţi cu curaj şi speranţă dificultăţile, problemele, chiar şi dezamăgirile şi înfrângerile. Vă sunt prezentate încontinuu propuneri mai uşoare, dar voi înşivă vă daţi seama că se dovedesc înşelătoare, nu vă dau seninătate şi bucurie. Numai cuvântul lui Dumnezeu ne arată calea autentică, numai credinţa care ne-a fost transmisă este lumina care luminează drumul. Primiţi cu recunoştinţă acest dar spiritual pe care l-aţi primit de la familiile voastre şi angajaţi-vă să răspundeţi cu responsabilitate la chemarea lui Dumnezeu, devenind adulţi în credinţă. Să nu credeţi în cei care vă spun că nu aveţi nevoie de alţii pentru a construi viaţa voastră! În schimb, sprijiniţi-vă pe credinţa celor dragi ai voştri, pe credinţa Bisericii, şi mulţumiţi-i Domnului că aţi primit-o şi v-aţi însuşit-o!

3. Tari în credinţă

Fiţi “înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Col 2,7). Scrisoarea din care este luată această invitaţie, a fost scrisă de sfântul Paul pentru a răspunde la o necesitate precisă a creştinilor din oraşul Colose. De fapt, comunitatea aceea era ameninţată de influenţa anumitor tendinţe culturale ale epocii, care-i abăteau pe credincioşi de la evanghelie. Contextul nostru cultural, dragi tineri, are numeroase analogii cu acela al colosenilor de atunci. De fapt, există un puternic curent de gândire laicist care vrea să-l marginalizeze pe Dumnezeu din viaţa persoanelor şi a societăţii, prospectând şi încercând să creeze un “paradis” fără el. Însă experienţa învaţă că lumea fără Dumnezeu devine un “iad”: prevalează egoismele, dezbinările în familii, ura între persoane şi între popoare, lipsa de iubire, de bucurie şi de speranţă. Dimpotrivă, acolo unde persoanele şi popoarele primesc prezenţa lui Dumnezeu, îl adoră în adevăr şi ascultă glasul lui, se construieşte concret civilizaţia iubirii, în care fiecare este respectat în demnitatea lui, creşte comuniunea, cu roadele pe care ea le aduce. Însă există creştini care se lasă seduşi de modul laicist de a gândi, sau sunt atraşi de curente religioase care îndepărtează de credinţa în Isus Cristos. Alţii, fără a adera la aceste chemări, pur şi simplu au lăsat să se răcească credinţa lor, cu inevitabile consecinţe negative pe planul moral.

Fraţilor contagiaţi de idei străine de evanghelie apostolul Paul le aminteşte puterea lui Cristos mort şi înviat. Acest mister este fundamentul vieţii noastre, centrul credinţei creştine. Toate filozofiile care-l ignoră, considerându-l “nebunie” (1Cor 1,23), arată limitele lor în faţa marilor întrebări care locuiesc în inima omului. Pentru aceasta şi eu, ca urmaş al apostolului Petru, doresc să vă întăresc în credinţă (cf. Lc 22,32). Noi credem cu tărie că Isus Cristos s-a oferit pe Cruce pentru a ne dărui iubirea sa; în pătimirea sa, a purtat suferinţele noastre, a luat asupra sa păcatele noastre, ne-a dobândit iertarea şi ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl, deschizându-ne calea vieţii veşnice. În acest mod am fost eliberaţi de ceea ce încurcă mai mult viaţa noastră: sclavia păcatului, şi putem să-i iubim pe toţi, chiar şi pe duşmani, şi să împărtăşim această iubire cu fraţii cei mai săraci şi în dificultate.

Dragi prieteni, adesea crucea ne provoacă frică, pentru că pare să fie negarea vieţii. În realitate, este contrariul! Ea este “da”-ul lui Dumnezeu spus omului, expresia maximă a iubirii sale şi izvorul din care curge viaţa veşnică. De fapt, din inima lui Isus deschisă pe cruce a curs această viaţă divină, mereu disponibilă pentru cel care acceptă să-şi ridice ochii spre Cel Răstignit. Aşadar, nu pot decât să vă invit să primiţi crucea lui Isus, semn al iubirii lui Dumnezeu, ca izvor de viaţă nou. În afara lui Cristos mort şi înviat nu există mântuire! Numai el poate să elibereze lumea de rău şi să facă să crească împărăţia dreptăţii, a păcii şi a iubirii la care aspirăm cu toţii.

4. A crede în Isus Cristos fără a-l vedea

În evanghelie ne este descrisă experienţa de credinţă a apostolului Toma în primirea misterului crucii şi Învierii lui Cristos. Toma face parte dintre cei doisprezece apostoli; l-a urmat pe Isus; este martor direct al vindecărilor sale, al minunilor; a ascultat cuvintele lui; a trăit rătăcirea în faţa morţii sale. În seara de Paşti Domnul le apare discipolilor, dar Toma nu este prezent, şi atunci când i se spune că Isus este viu şi s-a arătat, el declară: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede” (In20,25).

Şi noi am vrea să-l putem vedea pe Isus, să putem vorbi cu el, să simţim şi mai puternic prezenţa sa. Astăzi pentru mulţi accesul la Isus a devenit dificil. Circulă aşa de multe imagini ale lui Isus care se dau drept ştiinţifice şi îi iau măreţia lui, singularitatea persoanei sale. De aceea, în timpul anilor lungi de studiu şi meditaţie, s-a format în mine gândul de a transmite un pic din întâlnirea mea personală cu Isus într-o carte: ca pentru a ajuta la vederea, auzirea, atingerea Domnului, în care Dumnezeu ne-a venit în întâmpinare pentru a se face cunoscut. De fapt, însuşi Isus, apărând din nou discipolilor după opt zile, îi spune lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios” (In 20,27). Şi pentru noi este posibil să avem un contact sensibil cu Isus, să punem, ca să spunem aşa, mâna pe semnele Pătimirii sale, semnele iubirii sale: în sacramente el se apropie în mod deosebit de noi, ni se dăruieşte. Dragi tineri, învăţaţi să-l “vedeţi”, să-l “întâlniţi” pe Isus în Euharistie, unde este prezent şi aproape până acolo încât se face hrană pentru drumul nostru; în sacramentul Pocăinţei, în care Domnul manifestă milostivirea sa oferindu-ne mereu iertarea sa. Recunoaşteţi-l şi slujiţi-l pe Isus şi în cei săraci, în cei bolnavi, în fraţii care sunt în dificultate şi au nevoie de ajutor.

Deschideţi şi cultivaţi un dialog personal cu Isus Cristos, în credinţă. Cunoaşteţi-l prin citirea Evangheliilor şi a Catehismului Bisericii Catolice; intraţi în colocviu cu el în rugăciune, daţi-i încrederea voastră: n-o va trăda niciodată! “Credinţa este înainte de toate o adeziune personală a omului la Dumnezeu; în acelaşi timp şi în mod inseparabil, este asentimentul liber la tot adevărul pe care Dumnezeu l-a revelat” (Catehismul Bisericii Catolice, 150). Aşa veţi putea dobândi o credinţă matură, solidă, care nu va fi întemeiată numai pe un sentiment religios sau pe o vagă amintire a catehismului din copilăria voastră. Veţi putea să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să trăiţi în mod autentic din el, asemenea apostolului Toma, când manifestă cu putere credinţa sa în Isus: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

5. Susţinuţi de credinţa Bisericii, pentru a fi martori

În acel moment Isus exclamă: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut” (In 20,29). El se gândeşte la drumul Bisericii, întemeiată pe credinţa martorilor oculari: Apostolii. Înţelegem aşadar că credinţa noastră personală în Cristos, născută din dialogul cu el, este legată de credinţa Bisericii: nu suntem credincioşi izolaţi, ci, prin Botez, suntem membrii ai acestei mari familii, şi credinţa mărturisită de Biserică e cea care dă siguranţă credinţei noastre personale. Crezul pe care-l proclamăm la Liturghia duminicală ne ocroteşte tocmai de pericolul de a crede într-un Dumnezeu care nu este cel pe care Isus ni l-a revelat: “Fiecare credincios este ca o verigă în marele lanţ al credincioşilor. Eu nu pot să cred fără să fiu susţinut de credinţa celorlalţi, şi, cu credinţa mea, contribui la susţinerea credinţei celorlalţi” (Catehismul Bisericii Catolice, 166). Să-i mulţumim mereu Domnului pentru darul Bisericii; ea ne face să înaintăm cu siguranţă în credinţa care ne dă viaţa adevărată (cf. In 20,31).

În istoria Bisericii, sfinţii şi martirii au luat din Crucea glorioasă a lui Cristos forţa pentru a fi fideli lui Dumnezeu până la dăruirea de ei înşişi; în credinţă au găsit forţa pentru a învinge propriile slăbiciuni şi a depăşi orice adversitate. De fapt, aşa cum spune apostolul Ioan, “cine este învingătorul lumii dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” (1In 5,5). Şi victoria care se naşte din credinţă este cea a iubirii. Câţi creştini au fost şi sunt o mărturie vie a forţei credinţei care se exprimă în caritate: au fost artizani ai păcii, promotori ai dreptăţii, animatori ai unei lumi mai umane, o lume conformă lui Dumnezeu; s-au angajat în diferitele domenii ale vieţii sociale, cu competenţă şi profesionalism, contribuind în mod eficace la binele tuturor. Caritatea care vine din credinţă i-a condus la o mărturie foarte concretă, în fapte şi în cuvinte: Cristos nu este un bine numai pentru noi înşine, este binele cel mai preţios pe care trebuie să-l împărtăşim cu alţii. În era globalizării, fiţi martori ai speranţei creştine în lumea întreagă: sunt mulţi cei care doresc să primească această speranţă! În faţa mormântului prietenului Lazăr, mort de patru zile, Isus, înainte de a-l rechema la viaţă, i-a spus surorii sale Marta: “Dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu” (cf. In 11,40). Şi voi, dacă veţi crede, dacă veţi şti să trăiţi şi să mărturisiţi credinţa voastră în fiecare zi, veţi deveni instrument pentru a-i face pe alţi tineri să regăsească asemenea vouă sensul şi bucuria vieţii, care se naşte din întâlnirea cu Cristos!

6. Spre Ziua Mondială de la Madrid

Dragi prieteni, vă reînnoiesc invitaţia de a veni la Ziua Mondială a Tineretului la Madrid. Cu bucurie profundă, aştept pe fiecare dintre voi personal: Cristos vrea să vă facă tari în credinţă prin intermediul Bisericii. Alegerea de a crede în Cristos şi de a-l urma nu este uşoară; este împiedicată de infidelităţile noastre personale şi de atâtea glasuri care ne arată căi mai uşoare. Nu vă lăsaţi descurajaţi, căutaţi mai degrabă sprijinul comunităţii creştine, sprijinul Bisericii! În cursul acestui an pregătiţi-vă intens pentru întâlnirea de la Madrid cu episcopii voştri, cu preoţii voştri şi responsabilii pastoraţiei tineretului în dieceze, în comunităţile parohiale, în asociaţii şi în mişcări. Calitatea întâlnirii noastre va depinde mai ales de pregătirea spirituală, de rugăciune, de ascultarea comună a cuvântului lui Dumnezeu şi de sprijinul reciproc.

Dragi tineri, Biserica se bazează pe voi! Are nevoie de credinţa voastră vie, de caritatea voastră creativă şi de dinamismul speranţei voastre. Prezenţa voastră reînnoieşte Biserica, o întinereşte şi-i dăruieşte nou elan. Pentru aceasta Zilele Mondiale ale Tineretului sunt un har nu numai pentru voi, ci pentru întregul popor al lui Dumnezeu. Biserica din Spania se pregăteşte activ pentru a vă primi şi a trăi împreună experienţa bucuroasă a credinţei. Mulţumesc diecezelor, parohiilor, sanctuarelor, comunităţilor călugăreşti, asociaţiilor şi mişcărilor ecleziale, care lucrează cu generozitate la pregătirea acestui eveniment. Domnul nu va întârzia să-i binecuvânteze. Fecioara Maria să însoţească acest drum de pregătire. Ea, la vestirea îngerului, a primit cu credinţă cuvântul lui Dumnezeu; cu credinţă a consimţit la lucrarea pe care Dumnezeu o îndeplinea în ea. Rostind “fiat”-ul său, “da”-ul său, a primit darul unei carităţi imense, care a făcut-o să se dăruiască în întregime pe sine însăşi lui Dumnezeu. Să mijlocească pentru fiecare dintre voi, pentru ca la următoarea Zi Mondială să puteţi creşte în credinţă şi în iubire. Vă asigur de amintirea mea părintească în rugăciune şi vă binecuvântez din inimă.

Din Vatican, 6 august 2010, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului

Benedictus Pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

După deschiderea oficială a lucrărilor Consiliului Național, după masa zilei de joi, 15 iulie a fost dedicată unei sesiuni de teambuilding coordonată de Alma Andrei și Irina Subredu, formatori din Iași. În cadrul acestei sesiuni, membrii consiliului național al Acțiunii Catolice din România au avut ocazia să se cunoască mai bine, să interacționeze, să-și cunoască abilitățile dar și limitele, să lucreze împreună ca o echipă.

„Leadership și slujire în Biserică” a fost tema momentului formativ susțiut de Pr. Felix Roca vineri dimineața,  subliniind modul în care un responsabil trebuie să  înțeleagă autoritatea și libertatea, precum și modul în care un lider trebuie să își înteleagă responsabilitățile și rolul în cadrul unui grup.

Consiliul Național a continuat cu discutarea și elaborarea regulamentului de ordine internă. La ora 17.00, membrii Consiliului Național au luat parte la Sfânta Liturghie la Biserica „Sf. Petru și Pavel” din Bacău precum și la concertul simfonic extraordinar susținut de orchestra Filarmonicii Mihail Jora din localitate. Seara s-a încheiat la Oratoriul “Maria Bambina” din Bacău.

Ziua de sâmbătă a fost dedicată planificării activităților pentru mandatul 2010 – 2013. Consiliului Național s-a încheiat duminică, 18 iulie 2010 cu celebrarea Sf. Liturghii.

A fost o întâlnire rodnică, în care prin discuții pe sectoare sau în plen, s-a încercat să se traseze direcția Acțiunii Catolice din România pentru următorii ani.

• Album foto

La încheierea Anului Sfintei Preoţiei dorim să exprimăm aprecierea, mulţumirea şi recunoştinţa Acţiunii Catolice pentru misiunea voastră în Biserică şi în lume. Totodată reînnoim angajamentul nostru de a fi, conform identităţii asociaţiei noastre, în strânsă comuniune cu voi pentru a sluji Biserica, asumându-ne misiunea conform vocaţiei noastre laicale, într-un spirit de co-resposabilitate.

Într-o lume în care asistăm la o răsturnare a valorilor umane şi la o contestare a moralei creştine, la o creştere a nesiguranţei şi incertitudinii datorate confuziei gândirii, a alegerilor legate de probleme minore cotidiene sau de marile probleme privind sensul vieţii, preotul rămâne totuşi persoana care „face prezentă, în această confuzie şi dezorientare a timpurilor noastre, lumina Cuvântului lui Dumnezeu, lumina care este însuşi Cristos în această lume a noastră”, după cum ne aminteşte Papa Benedict al XVI-lea. „Aşadar preotul – continuă Sfântul Părinte – nu predică propriile idei, o filozofie inventată de el, pe care a găsit-o sau care îi place; preotul nu vorbeşte despre sine, nu vorbeşte pentru sine, pentru a-şi crea admiratori, un partid propriu… ci în confuzia tuturor filosofiilor, preotul predică în numele lui Cristos, propune adevărul care este însuşi  Cristos, propune cuvântul lui, modul său de a trăi şi de a merge înainte. (…) Cristos nu se propune pe sine, ci El ca fiu este Vocea, Cuvântul lui Dumnezeu.”

Pentru Acţiunea Catolică figura preotului a fost mereu şi continuă să fie esenţială pentru trăirea propriei vocaţii. Comuniune profundă dintre păstori şi laici are la bază prietenia spirituală şi conştiinţa co-responsabilităţii în misiunea Bisericii. Tocmai de aceea pentru Acţiunea Catolică rolul preotului este central şi definitoriu. O asociaţie a cărui scop este apostolatul laicilor nu ar putea să existe fără figura asistentului spiritual. Pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu membrii asociaţiei noastre trebuie să fie în primul rând ei înşişi formaţi, să cunoască cum să facă acest lucru şi, apoi, cum să continue acest parcurs şi cum să îi ajute şi pe alţii să meargă pe drumul credinţei. Acest lucru nu ar fi posibil fără grija asistenţilor noştri spirituali. Suntem conştienţi de efortul pe care îl depuneţi pentru a ne însoţi pe acest drum al credinţei. Ne dăm seama cât de greu vă este să propuneţi astăzi  modelul lui Cristos şi să trăiţi cu dragoste şi fidelitate misiunea voastră. De aceea, prin aceste câteva gânduri, dorim să ne arătăm recunoştinţa pentru grija voastră, pentru încrederea pe care ne-o oferiţi şi pentru iubirea părintească cu care ne îndrumaţi paşii pe drumul credinţei şi al împlinirii misiunii noastre. Pe voi toţi asistenţii spirituali ai Acţiunii Catolice, de la nivel parohial, diecezan şi naţional, vă asigurăm de preţuirea noastră şi vă însoţim cu rugăciunile noastre pentru ca Dumnezeu să facă rodnică misiunea minunată ce va încredinţat-o.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni-l face prin fiecare dintre voi, dragi preoţi! Îl rugăm pe Cristos, Marele Preot, să binecuvânteze munca fiecărui păstor pentru a fi în lume semnul grijii părinteşti a Tatălui. Sfânta Fecioară Maria, Mama Preotului Veşnic, să vă însoţească cu dragostea sa maternă şi să vă fie puternică mijlocitoare!

Acţiunea Catolică din România

În deschiderea lucrărilor Consiliului Național, după salutul membrilor Consiliului Director, s-a prezentat raportul de activitate la cinci ani de existență a Federației. Membrii echipelor naționale pe sectoare de vârstă au avut ocazia să împărtășescă impresiile și trăirile avute pe parcursul anilor în care au fost responsabili la nivel național.

La această parte a programului a participat și PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea și responsabil cu laicii în Conferința Episcopilor Catolici din România. PS Virgil Bercea a felicitat Acțiunea Catolică din România pentru activitățile realizate în cei cinci ani de existență și a îndemnat-o să își asume responsabilități și în societate, în politică, în apărarea drepturilor omului și a libertății de exprimare.

A urmat apoi un moment special pentru ASTRU eparhial Lugoj care a fost primit în Acțiunea Catolică din România, după un parcurs de aderare de doi ani, un timp de cunoaștere, responsabilizare și participare la activitățile naționale.

“Vocație, misiune, slujire” au fost cuvintele cheie a momentului formativ susținut de Pr. Felix Roca, asistent spiritual general în deschiderea lucrărilor Consiliului Național. A urmat apoi Sf. Liturghie concelebrată de asistenți spirituali prezenți.

Ultima parte a zilei a fost dedicată discuțiilor pe sectoare (copii, tineri, adulți)  în cadrul cărora s-au identificat așteptările  Asociațiilor de la echipele naționale și s-au schițat responsabilitățile pe care membrii echipelor naționale și le asumă.

După rugăciunea de seara, delegații la acest Consiliu Național au avut ocazia să cunoască  Oradea “by night” într-un tur ghidat al orașului.

Ziua de sâmbătă a fost dedicată actualizării statutului și a alegerii unui Consiliului Director. După munca depusă în timpul dimineții pentru actualizarea statutului, delegații la Consiliul Național s-au îndreptat spre Biserica romano-catolică “Sf. Maria”, unde a fost celebrată Sf. Liturghie.

În a doua partea a zilei s-a adoptat statutul și s-a ales noul Consiliu Director cu un mandat de 3 ani, astfel: președinte Oana Tuduce, vicepreședinte sector adulți Anca Frona, vicepreședine sector tineri Crina Horvat și vicepreședinte sector copii Bernadeta-Fartade Gabor. Totodată s-au reînnoit și echipele naționale, Asociațiile prezente delegându-și reprezentanții.

Ziua s-a încheiat cu o vizită la studiourile Radio Maria și  o petrecere aniversară la cinci ani de existență a Federației Acțiunea Catolică din România.

Duminică dimineața, delegații la Consiliul Național au stabilit unele aspecte organizatorice care vor îmbunătăți activitatea Federației.

Consiliul Național al Federației Acțiunea Catolică din România s-a încheiat cu participarea delegaților la Sf. Liturghie celebrată de PS Virgil Bercea în Catedrala “Sf. Nicolae” din Oradea.

___________________________________________________

Resurse:

• Oana Tuduce - O jumătate de deceniu de Acţiune Catolică în România

• Pr. Felix Roca - Lucruri mari a făcut Domnul cu noi, suntem plini de bucurie!

____________________________________________________________

Structura Acțiunii Catolice din România:

• Consiliu Director:
  • Oana Simona Tuduce, președinte
  • Anca Frona, vicepreședinte sector adulți
  • Crina Horvat, vicepreședinte sector tineri
  • Bernadeta Farțade – Gabor, vicepreședinte sector copii

• Echipa națională pentru sectorul adulţi:
  • Cristina Purice, Marius Păcală, Cecilia Frăţilă (AGRU)
  • Ana Broşteanu, Viorica Spătaru, Gheorghe Cochior (AC Iaşi)

• Echipa națională pentru sectorul tineri:
  • Adriana Ianuş, Ioana Sociu, (AC Iaşi)
  • Maria Simionaş (ASTRU Cluj)
  • Iulia Iova (ASTRU Oradea)
  • Codruţ Morariu (ASTRU Blaj)
  • Costel Borhan (ASTRU eparhial Lugoj)

• Echipa națională pentru sectorul copii:
  • Ramona Laslău, Alexandra Cojan (AC Iaşi)
  • Raluca Fernea (ASTRU Cluj)
  • Codruţa Mureşan (ASTRU Blaj)
  • Mălina Scurt (ASTRU Oradea)
  • Anca Jurcuţa (ASTRU eparhial Lugoj)

• Colegiul Asistenților Spirituali:
  • pr. Felix Roca – asistent spiritual general
  • pr. Coriolan Mureșan – asistent spiritual sector adulți
  • pr. Iuliu Muntean – asistent spiritual sector tineri
  • pr. Florin Sescu – asistent spiritual sector copii

––––––––-

Fotografii de la Consiliul Național al Acțiunii Catolice din România.

Locul de desfăşurare este sala A4 a  Universitatii  de Nord (str. Victor Babes 62), în ziua de sâmbătă, 25 iulie de la orele 15:00.

Acest atelier se doreşte a fi un moment de comuniune, bucurie şi împărtăşire între tinerii din Acţiunea Catolică şi nu numai. Vor fi prezenţi tineri din AC Iaşi, ASTRU Cluj, ASTRU Blaj, ASTRU Oradea, ASTRU Eparhial Lugoj, dar întâlnirea este deschisă tuturor celor care doresc să participe, indiferent dacă sunt sau nu membri ai Acţiunii Catolice.  Sunt aşteptaţi de asemenea să participe episcopi, preoţi, persoane consacrate, ştiindu-se că o bună colaborare cu ierarhia este trăsătura esenţială a acestei asociaţii de laici.

Participanţii la această întâlnire vor primi salutul membrilor Consiliului Director ACRO prezenţi la INTC, vor cânta, vor viziona filmuleţe cu Acţiunea Catolică şi vor simţi  din plin caracterul unitar şi familial al Acţiunii Catolice. De asemenea se va promova campania de strângere de fonduri pentru Africa din cadrul proiectului „Creştem împreună pentru o lume mai bună”.

Vă aşteptăm cu drag! Contam şi pe TINE(ri)!

Anca Frona – vicepreşedinte sector tineri

20 de ani de la căderea Zidului din Berlin

În fiecare an înainte de Rusalii, Renovabis organizează o campanie de sensibilizare a cetăţenilor germani privind sprijinul pe care Biserica din Vest îl acordă Bisericilor din Est.

Campania din acest an dedicată celor 20 de ani de la căderea Zidului din Berlin, a pus accentul pe schimbările produse în tările din Estul Europei în aceşti ultimi 20 de ani, prezentând atât aspecte pozitive cât şi negative ale libertaţii dobândite.

Având ca motto „Zur freiheit  befreit”(Gal 5,1)- „Pentru libertate ne-a eliberat”, acţiunea centrală de deschidere a campaniei s-a desfăşurat între 1-5 mai la Freiburg. Pentru aceste zile au fost organizate diverse evenimente – vizite în şcoli, în parohii, concerte, mese rotunde – evenimente în care reprezentanţii Bisericilor din Estul Europei au vorbit atât despre situaţia Bisericii Catolice cât şi despre situaţia socială din ţara lor.

Pentru ca publicul interesat de Bisericile din Est să poată vorbi direct cu câte un reprezentant al acestor biserici, Renovabis a invitat la această acţiune de deschidere a campaniei şapte reprezentanţi din şase tări din Estul Europei. Serbia a fost reprezentată de Excelenţa Sa Stanislav Hocevar, Arhiepiscop de Belgrad, din partea Cehiei a participat Excelenţa Sa Dominik Duka, Episcop de Hradec Kralove/Koniggratz, Polonia a fost reprezentată de Pr. Dr. Marian Subocz, directorul Caritas Polonia, din Ucraina a venit Pr. Andriy Mykhaleyko (rit bizantin), din Slovacia au participat doi laici, doamna Jana Tomova implicată într-o asociaţie de caritate şi domnul Jan Hero directorul unui Gimnaziu privat pentru romi, el însuşi de etnie romă, iar din partea României subsemnata reprezentând Acţiunea Catolică din România. A mai fost invitat şi grupul instrumental Burdon din Ucraina care avea un repertoriu format din cântece aparţinând diferirtelor zone folclorice din Estul Europei.

În prima zi care a precedat deschiderea oficială a campaniei, am participat cu părintele din Ukraina şi cu Pr. Marian Subocs (Polonia) la o acţiune de sensibilizare în Manheim, într-o piaţă centrală, unde  pe o scenă, fiecare dintre noi a fost întrebat despre diferite aspecte ale vieţii sociale şi ale Bisericii din ţara sa. Între aceste înterviuri referenţii Renovabis prezentau campania, iar grupul Burdon oferea cântece şi muzică instrumentală din diferite zone ale arcului Carpatic. Referenţii Renovabis stăteau la dispoziţia trecătorilor interesaţi de materiale Renovabis, şi dădeau amănunte despre acest gest de solidaritate şi despre munca lor în general.

În după-amiaza aceleiaşi zile am fost invitată să vorbesc despre activităţile Acţiunii Catolice din România în cadrul Liturghiei de sâmbătă seara din Parohia Sf. Ştefan din Karlsruhe. Am vorbit despre formarea tinerilor din Acţiunea Catolică din România în spiritul solidarităţii, al fraternităţii şi al responsabilităţii, exemplificând eforturile pe care le facem ca dintr-o ţară de Est să realizăm un proiect în Africa, în vara acestui an, tocmai pentru ca şi noi, care am primit de la alţii, să învăţăm să dăm celor mai în nevoi decât noi.

 Campania s-a deschis oficial Duminică, 3 mai, cu Sfânta Liturghie de la ora 10.00, celebrată în Catedrala din Freiburgh de către Excelenţa Sa Dr. Robert Zollitsch, Arhiepiscop de Freiburg. Colecta de la această Liturghie fiind dedicată „Casei Prieteniei” din Satu-Mare, prima lectură a fost citită în limba română.

Luni, 4 mai, am vizitat împreună cu PS Dominik Duka (Cehia) şi domnul Jan Hero (Slovacia) postul de radio al Episcopiei din Freiuburg, unde ni s-au luat câteva interviuri, care vor fi apoi folosite pe parcursul campaniei până la Rusalii.

În după-amiaza aceleiaşi zile am vizitat redacţia Herder, care este cea mai mare publicaţie pentru cititorii de limbă germană din lume, şi unde am fost întrebaţi atât eu cât şi Preasfinţitul Duka, despre situaţia din ţările noastre după 1989, iar eu am mai fost întrebată şi despre situaţia Bisericii Greco Catolice în special în raporturile sale cu Biserica Ortodoxă. Am putut să îmi dau seama de profesionalismul lor şi cât de puşi la curent sunt cei din redacţie atât cu situaţia socială şi politică a României cât şi cu situaţia religioasă din România.

În seara aceleiaşi zile am participat la o masă rotundă împreună cu Excelenţa Sa Hocevar, într-o şcoală de pastoraţie, unde într-o atmosferă foarte familiară am vorbit despre situaţia actuală a Serbiei şi a României. Tinerii au fost interesaţi de câţi tineri în România se implică în Biserică şi de felul în care lucrăm cu tinerii în A.C. Am participat apoi împreună la rugăciunea de seară, Completoriul, ţinut în Capela şcolii.

Marţi, 5 mai, ultima zi a acţiunii de deschidere a campaniei, am fost împreună cu Pr. Andriy Mykhaleyko (Ucraina) la o şcoală de fete a Mănăstirii Sfânta Ursula, unde am prezentat fiecare situaţia Bisercii în Ucraina şi situaţia socială din România. Această întâlnire s-a desfăşurat timp de două ore în cadrul orelor de religie a două clase. Elevele au fost foarte interesate de activităţile de caritate organizate cu copii abandonaţi şi cu copiii romi în cadrul ASTRU Cluj şi ASTRU Oradea.

După această vizită am plecat la o altă şcoală în Offenburg, tot la o şcoală de fete, unde ne-am împărţit în patru grupuri de discuţii: două cu cei doi referenţi Renovabis, unul despre România şi ultimul despre Ucraina. Fetele puneau întrebări invitatului din grupul lor ca să afle cât mai multe date despre el şi despre realitatea din care vine, iar la sfârşit fiecare grup şi-a prezentat invitatul.

Chiar dacă nu a fost uşor să faci faţă la toate aceste evenimente, care erau foarte variate şi fiecare trebuia abordat diferit, această campanie a fost pentru mine o experienţă foarte interesantă şi prima de acest gen. Am întâlnit români care veneau să mă salute  bucuroşi că aud despre România şi limba română; am cunoscut pentru prima dată referenţii de la Renovabis al căror nume îl ştiam doar din semnăturile de pe formularele completate pentru proiecte; am aflat multe despre felul în care lucrează şi despre munca lor de susţinere a Bisericilor de Est. Am admirat dedicaţia lor pentru munca pe care o fac şi încrederea pe care o au în cei în care investesc. Mi-am dat seama că ei cred în noi poate mai mult decât o facem noi, şi sunt mai atenţi la detalii care ne privesc, mai mult decât suntem noi. Au dedicat munca de solidaritate din acest an Jubileului de 20 de ani de la eliberarea noastră de sub comunism. În ce măsură simţim noi, care am trăit acel moment şi am continuat de 20 de ani să trăim în această realitate, că anul acesta este unul jubiliar, dedicat libertăţii noastre dobândite în 1989? Câţi dintre noi ne-am dat seama că au trecut deja 20 de ani şi am simţit nevoia să ne bucurăm de aceasta?

Tema campaniei aleasă de Renovabis – „Pentru libertate ne-a eliberat”- este una foarte potrivită pentru toate ţările din Estul Europei, care încă mai trebuie să se vindece de rănile comunismului pentru a ajunge la Libertatea pe care doar Adevărul o poate reda. Tocmai deoarece Renovabis cunoaşte cât de anevoios este procesul de vindecare şi refacere în ţările din Est, îşi continuă angajamentul în a sprijini Bisericile Catolice din Est, structurile acestora şi operele lor de caritate.

Aş dori să transmit salutările directorilor şi a referenţilor Renovabis tuturor Episcopilor din Conferinta Episcopilor din România, tuturor directorilor Caritas care sunt implicati în opere de caritate, şi tuturor asociaţiilor de laici care prin munca lor contribuie la formarea tinerelor generaţii şi la crearea unor structuri şi reţele absolut necesare în viaţa unei Biserici.

În speranţa că am reuşit să reprezint cât mai bine Biserica Catolică din România, Acţiunea Catolică din România şi nu în ultimul rând România, la această iniţiativă Renovabis, încredinţez Sfintei Fecioare munca noastră a tuturor celor care servim Biserica lui Isus, pentru a ne însoţi pe drumul eliberării noastre.

 Oradea, 9 mai 2009                                                                                                                                     Oana Tuduce

Papa Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, a avut o atenţie predilectă faţă de tineri pe parcursul întregului său pontificat. În cartea „Să trecem pragul speranţei” Sf. Părinte răspundea la întrebarea „Tinerii: o adevărată speranţă?”. Papa spunea: „Tinerii au, într-adevăr, un imens potenţial de bine şi de posibilităţi creatoare. Când îi întâlnesc, oriunde în lume plec urechea mai întâi la ceea ce ei vor să îmi spună despre dânşii, despre societate, despre Biserica lor. Şi întotdeauna îi fac să înţeleagă cele ce urmează: «Nu ceea ce vă voi spune eu este lucrul cel mai important, important e ce îmi veţi spune voi mie. Şi mi-o veţi spune nu neapărat cu ajutorul cuvintelor, ci cu prezenţa, cu cântecul, poate şi cu dansul vostru, cu spectacolele, într-un cuvânt cu entuziasmul vostru». Avem nevoie de entuziasmul tinerilor. Avem nevoie de bucuria de a trăi care-i însufleţeşte pe tineri.”

În urmă cu 10 ani, în vizita sa în România, Papa Ioan Paul al II-lea ar fi dorit să îi întâlnească şi pe tineri în mod direct, aşa cum a obişnuit să facă în multe din călătoriile sale apostolice. El însuşi în discursul la ceremonia de rămas bun, de la Aeroportul Băneasa, în ziua de 9 mai, şi-a manifestat părerea de rău că nu a fost posibil acest lucru: „Aş fi vrut să vă întâl­nesc per­sonal; din nefe­ri­cire nu a fost posibil.” Cu toate acestea în diferitele discursuri şi omilii, pe parcursul vizitei sale la Bucureşti, Sf. Părinte a transmis mesaje pline de profunzime şi îndemnuri prieteneşti, care continuă să fie teme de reflecţie şi de orientare pentru tinerii din România şi pentru cei care se ocupă de pastoraţia tinerilor.

 Tinerii pot contribui la reînviorarea speranţei din inimile credincioşilor

În omilia de la Litur­ghia greco-cato­lică din cate­drala „Sfântul Iosif”, din ziua de 8 mai, după ce a adus un „omagiu popo­rului român, care în istorie este semn al ira­dierii ci­vi­li­za­ţiei romane în ace­astă parte a Europei, unde i-a per­pe­tuat amin­tirea, limba şi cul­tura”, Papa Ioan Paul al II-lea aminteşte că Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă din România au o misiune comună: „a reîn­viora spe­ranţa în inimile cre­din­cio­şilor Bise­ricii voastre care învie.” Sf. Părinte oferă şi o „cheie” pentru îndeplinirea acestei misiuni: „Acor­daţi spaţiu şi atenţie lai­cilor, şi în spe­cial tine­rilor, care sunt vii­torul Bise­ricii: învă­ţaţi-i să-l afle pe Cristos în rugă­ci­unea litur­gică reve­­nită la fru­mu­seţe şi solem­ni­tate după cons­trân­ge­rile clan­des­ti­ni­tă­ţii, în medi­tarea asiduă a Sfintei Scrip­turi, în apro­pierea de sfin­ţii părinţi, teo­logi şi mis­tici.”

Această speranţă nu poate să crească decât dacă este animată de credinţa în opera lui Cristos: „…nu vă fie teamă: des­chi­deţi larg por­ţile inimii voastre Mân­tui­to­rului Cristos! El vă iubeşte şi vă este apro­ape; el vă cheamă la un reîn­noit anga­­ja­ment de evan­ghe­li­zare. Cre­dinţa este dar al lui Dum­nezeu şi patri­moniu de incom­pa­ra­bilă valo­are care tre­buie păs­trat şi răs­pândit.” (Omilia de la Litur­ghia cato­lică – Bucur­eşti, Parcul Izvor, 9 mai 1999).

 Misiunea comuniunii şi a fraternităţii

În discursul la ceremonia de rămas bun, de la Aeroportul Băneasa, din ziua de 9 mai, Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre un vis: „spe­ranţa că noul mileniu ce se des­chide în faţa noastră să fie un timp de mai mare comu­ni­une între Bise­ri­cile creş­tine şi de des­co­pe­rire a fra­ter­ni­tă­ţii dintre popo­are. Acesta este visul pe care-l port cu mine în timp ce las acest iubit pământ.” Realizarea acestui vis Papa l-a încredinţat, în mod special, tinerilor din România: „În spe­cial, aş vrea să-l încre­dinţez tine­rilor. Da, vouă, dragi tineri din România! Aş fi vrut să vă întâl­nesc per­sonal; din nefe­ri­cire nu a fost posibil… În aceste zile Spi­ritul vă încre­­din­ţează vouă, tine­rilor, «visul» lui Dum­nezeu: ca toţi oame­nii să facă parte din familia sa, ca toţi creş­­ti­nii să fie una. Intraţi cu acest vis în noul mileniu!”

Tinerii pot fi educaţi şi cresc cu adevărat într-un cadru în care valorile sunt asumate şi trăite, există un minim de coeziune şi o posibilitate de afirmare sănătoasă. După zece ani de la acest îndemn este tot mai evident că izvorul multor tulburări sociale şi a diviziunilor dintre Biserici şi confesiuni religioase este incapacitatea de a da o adevărată mărturie de credinţă: „Măr­turia dată în comun este un mijloc puternic de evan­ghe­li­zare. Divi­zarea, în schimb, înseamnă vic­toria întu­ne­ri­cului asupra lumi­nii.” (Dis­cursul de la întâl­nirea cu patri­a­rhul Teoc­tist şi cu mem­brii Sfân­tului Sinod – Bucur­eşti, Rotonda Sfân­tului Sinod, 8 mai 1999).

 Responsabilitate şi angajare în Biserică şi în societate

Papa Ioan Paul al II-lea le încredinţa tinerilor din România misiunea de a se angaja cu seriozitate atât în activitatea Bisericii cât şi la nivel social: „Voi care v-aţi eli­berat de coş­marul dic­ta­turii tota­li­­tare, nu vă lăsaţi amă­giţi de visu­rile înşe­lă­to­are şi peri­cu­lo­ase ale con­su­mis­mului. Şi acestea ucid viitorul. Isus vă face să visaţi o Românie nouă, un pământ pe care Orientul şi Occi­dentul să se poată întâlni în fra­ter­ni­tate. Ace­astă Românie este încre­din­ţată mâi­nilor voastre. Cons­truiţi-o împreună, cu îndrăz­neală. Domnul v-o încre­din­ţează.” (Discurs la ceremonia de rămas bun, Aeroportul Băneasa, 9 mai 1999).

Biserica este îndemnată să se angajeze cu seriozitate şi fidelitate în munca de educare a tinerilor pentru ca aceştia să construiască un viitor bazat pe valorile umane şi creştine: „Edu­caţi tinerii în spi­ritul ţelu­rilor îndrăz­neţe, ce se cuvin unor fii de mar­tiri. Deprin­deţi-i să res­pingă ilu­ziile facile ale con­su­mis­mului; să rămână pe pământul lor pentru a cons­trui împreună un viitor de pros­pe­ri­tate şi pace; să se des­chidă Europei şi lumii; să slu­jească săra­cii care sunt icoana lui Cristos; să se pre­gă­tească creş­ti­neşte la anga­jarea pro­fe­sio­nală, pentru a anima socie­tatea civilă în ones­ti­tate şi soli­da­ri­tate; să nu evite anga­jarea poli­tică, dar să se facă pre­zenţi cu acel spirit de slu­jire de care este deo­se­bită nevoie.” (Omilia de la Litur­ghia greco-cato­lică din cate­drala „Sfântul Iosif”, Bucureşti, 8 mai 1999).

Pr. Felix Roca

Linkuri utile:

www.papainromania.ro

Papa in Romania

Către Acţiunea Catolică din întreaga lume

Dragi prieteni,

Ca urmare a propunerii făcute de Grupul de Coordonare Tineri al Forumului International al Acţiunii Catolice în timpul întâlnirii care a avut loc în martie 2009 la Roma, invităm toţi tinerii şi membrii Acţiunii Catolice din ţările noastre membre să se alăture Sfântului Părinte în rugăciune la fel cum el însuşi a invitat întreaga Biserică să o facă: „din 8 până în 15 mai voi face un pelerinaj în Ţara Sfântă, voi vizita locurile sfinţite de trecerea Lui pe pământ pentru a-I cere Domnului preţiosul dar al unităţii şi păcii în Orientul Mijlociu şi în toată lumea. Din acest moment mă bazez pe sprijinul spiritual din partea voastră, a tuturora, pentru ca Dumnezeu să mă însoţească şi să-i umple cu Spirit Sfânt pe toţi cei pe care îi întâlnesc în calea mea” (Angelus, 8 martie 2009).

Ataşat veţi găsi o invitaţie pentru a vă ruga VIA LUCIS (Calea Luminii) în timpul acestei vizite. Aceasta este o rugăciune cu opt staţiuni care coincid cu lungimea călătoriei. Poate fi spusă şi după pelerinaj, în timpul Paştelui sau în timpul exerciţiilor spirituale şi formative. E menită atât pentru rugăciunile personale cât şi pentru rugăciunile comunitare în grupuri, asociaţii sau comunităţi parohiale. Poate fi rostită o staţiune pe zi sau toată rugăciunea VIA LUCIS într-o singură întâlnire.

Detalii privind programul pelerinajului Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă.

VIA LUCIS este o rugăciune care ne ajută, în diferite moduri, să ne gândim la Cristos cel Înviat şi să medităm şi să contemplăm misterul central al credinţei noastre: Isus care a fost crucificat, mort şi îngropat şi care a înviat din morţi!

Vă trimitem salutările noastre călduroase, pline de bucuria sărbătorii Invierii.

Roma, 3 mai 2009

Emilio Inyaurraga
Coordonator FIAC

Mons. Domenico Sigalini
Assistent eclezial al FIAC

Chiara Finoccietti
Coordonator Departament Tineri FIAC

O rugăciune zilnică propusă cu ocazia
Pelerinajului Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă
(8 – 15 mai 2009)

VIA LUCIS

Opt staţiuni sau meditaţii contemplând misterul Învierii precum femeile, apostolii şi Maria, ucenicii lui Isus „din ziua a opta într-o călătorie cu Cel Înviat”

Pentru rugăciunea individuală
Pentru rugăciunea comunităţii

Imn introductiv

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt

a. Introducere

b. Cele opt staţiuni urmează acelaşi model: se cântă Aleluia – se ascultă cuvântul Domnului – tăcere – rugăciune (pentru timpul de după Paşte)

1. Învierea lui Cristos:
Matei 28, 1-8 (Marcu 16, 1-7) (Luca 24, 1-11)

2. Isus cel Înviat îi apare Mariei Magdalena:
Ioan 20, 1-18

3. Isus cel Înviat apare discipolilor în drumul lor la Emaus:
Luca 24, 13-35

4. Isus cel Înviat apare discipolilor şi lui Toma (a doua duminică după Paşte):
Ioan 20, 19-29

5. Isus se dăruieşte în Euharistie:
Ioan 6, 30-40 şi Marcu 14, 22-25 (Matei 26, 26-29) (Luca 22, 14-20)

6. Isus cel Înviat apare discipolilor la Marea Tiberiadei:
Ioan 21, 1-25

7. Isus cel Înviat se înalţă la Cer (Înălţarea)
Faptele Apostolilor 1, 1-14 (Matei 28, 16-20) (Marcu 16, 15-20) (Luca 24, 50-53)

8. Darul Spiritului Sfânt (Rusalii):
Faptele Apostolilor 2, 1-12; 14; 22-24

c. la sfârşitul celor opt staţiuni se pot spune câteva cuvinte

d. linişte
e. împărtăşirea unor reflecţii şi/sau invocaţii
f. Tatăl Nostru
g. Rugăciunea de Încheiere
h. Binecuvântarea finală

Imnul de încheiere

Ne alăturăm Bisericii în Ţara Sfântă în bucuria primirii succesorului lui Petru.

Despre Pelerinajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă (8 – 15 mai 2009)

Întâlnirea a continuat în perioada 1-3 mai cu o sesiune de lucru FIAC şi cu participarea la unele momente ale Celei de-a XIII-a Adunări Generale a Acţiunii Catolice italiene, care sărbătorea 140 de ani de activitate, sub tema “Cetăţeni demni ai Evangheliei. Slujitori ai înţelepciunii creştine pentru o lume mai bună”. La 4 mai, în Piaţa “Sfântul Petru” din Roma, a avut loc întâlnirea Acţiunii Catolice cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea.

La toate aceste evenimente a fost prezentă şi Acţiunea Catolică din România cu o delegaţie. La lucrările FIAC au participat membri ai Consiliului Director ACRO (Oana Tuduce – preşedinte ACRO, pr. Felix Roca – asistent general, Codruţa Fernea – secretar, pr. Florin Sescu – asistent spiritual ACRO, sector copii, Alin Tat – vicepreşedinte sector adulţi şi Anca Lucaci – vicepreşedinte sector tineri). La 1 mai au mai sosit la Roma, reprezentând ACRO, încă 15 persoane, membri ai echipelor naţionale.

Adunarea Generală FIAC a fost deschisă duminică, 27 aprilie, după-amiază, cu o rugăciune prezidată de Mons. Domenico Sigalini şi cu salutul Paolei Bignardi, coordonatoare FIAC, adresat celor aproximativ 120 de participanţi proveniţi din 40 de ţări, de pe patru continente: Europa, America, Asia şi Africa. Sesiunea oficială a Adunării Generale FIAC s-a încheiat cu un Act public, la 30 aprilie, în memoria celor 20 de ani de la exortaţia apostolică post-sinodală Christifideles laici a papei Ioan Paul al II-lea.

Între 1-3 mai a avut loc o sesiune de lucru ce a avut în centrul atenţiei în mod special compartimentul tineri, munca la nivel continental şi în mod special în Ţara Sfântă. Toate ţările au avut posibilitatea să-şi prezinte propriile activităţi şi să-şi împărtăşească propriile experienţe. La 3 mai a avut loc un pelerinaj pe urmele sfântului Paul. S-a celebrat o Liturghie în bazilica “Sf. Paul”, prezidată de Mons. Servilien Nkawauzita din Rwanda şi s-a vizitat locul martiriului de la Tre Fontane. La 1 mai, participanţii Adunării Generale FIAC au luat parte la deschiderea Adunării Generale a Acţiunii Catolice Italiene, la 3 mai au participat la veghea de rugăciune cu membrii ACI, din faţa bazilicii din Lateran, care a continuat cu marea întâlnire cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, de la 4 mai, din Piaţa “Sfântul Petru”.

Punctul de plecare în lucrările FIAC a fost o reflecţie pe tema “Încotro se îndreaptă lumea?”, prin contribuţia pr. Federico Lombardi SJ – director al Sala Stampa Vaticana, Sandro Calvani – reprezentant ONU în Italia, şi sora Amelia Kawaji – preşedinte UISG (Uniunea Internaţională a Superiorilor Generali). A urmat o aprofundare biblică (Romano Penna) şi teologică (Juvenal Ilunga Muya, Tullio Citrini) despre responsabilitatea laicilor în evanghelizare, despre exemplul laicilor care colaborau cu apostolul Paul în prima comunitate creştină, insistându-se asupra dimensiunii misionare.

Adunarea Generală a fost un moment prielnic de reflecţie asupra identităţii AC (Paola Bignardi), dar şi de întâlnire şi de schimb de experienţe între diverse ţări, membre FIAC sau observatori. La 30 aprilie a avut loc o prezentare a documentului normativ şi a unor propuneri de lucru pentru operativitatea FIAC (Giuseppe Gervasio). Reprezentanţii ţărilor membre au ales noul secretariat compus din cinci ţări: Argentina, Burundi, Italia, Myanmar-Birmania şi Polonia.

Celebrările euharistice au fost prezidate la 27 aprilie de card. Rylko, la 28 aprilie de Mons. Lambiasi, fost asistent spiritual FIAC, la 29 aprilie de card. Sandri şi la 30 aprilie de card. De Giorgi, preşedinte al Fundaţiei “Acţiunea Catolică – şcoală de sfinţenie”, recent constituită, iar la 2 mai de ES Mons.Robert Sarah, secretar al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor.

Cu puţin timp înainte de Adunarea Generală FIAC, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Laici a numit ca asistent spiritual FIAC pe Mons. Domenico Sigalini, asistent general al Acţiunii Catolice Italiene.

Cu mare bucurie am participat la întâlnirea cu Sfântul Părinte, care a salutat reprezentanţii Acţiunii Catolice din întreaga lume:

“Dragi copii, tineri şi adulţi ai Acţiunii Catolice! Este pentru mine o mare bucurie să vă întâlnesc astăzi aici, în Piaţa «Sf. Petru», unde în trecut nu de puţine ori merituoasa voastră asociaţie s-a întâlnit cu urmaşul lui Petru. Vă mulţumesc pentru această vizită. Vă salut cu afecţiune pe voi toţi, veniţi din toate părţile Italiei, dar şi pe membrii Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice care provin din patruzeci de ţări…”

Anca Lucaci